Determinarea preturilor in baza echilibrului dintre cost, cerere si concurenta

Procesul de fixare a preturilor potrivit modelului 3c(cost-cerere-concurenta). Metoda presupune o analiza detailiata a factorilor interni si externi in corelatie cu obiectivele firmei corespunzator urmatoarelor etape:

a.   Definirea obiectivelor – obiectivele cu privire la determinarea preturilor sunt strins legate de obiectivele fixate de politica de marketing a firmei, fiind necesara stabilirea prealabila a lor;

b.   Analiza situatiei pe piata – rolul acestei analize este stabilirea limitei superioare pentru decizia de pret bazata pe cererea bunului respectiv si pe natura concurentei. In acest context se urmaresc 3 aspecte:

ü Cunoasterea dimensiunii pietii;

ü Cunoasterea concurentei pietii;

ü Cunoasterea preturilor pietii.

c.   Determinarea costurilor – aici se determina toate consumurile directe si indirecte, fixe si variabile, precum si costul total al productiei, rezultind din cantitatile fabricate. Decizia privind pretul necesita cunoasterea structurii acestor consumuri si chelt si a sensibilitatii lor fata de variatia cantitatii de productie.

d.   Stabilirea structurii nivelului pretului – se efectueaza cu scopul de a estima ce profit poate obtine # prin comercializarea produselor sale. La aceasta etapa se iau in calcul la determinarea pretului si asa factori suplimentari cum ar fi rata inflatiei, impozitele si taxele din structura pretului, riscul pietii sau variatia pietii sub influenta anumitor factori etc. Deci preturile le putem calcula pornind de la costuri si insumind toate elementele de pret care apar in functie de comercializarea produselor. Insa putem utiliza si metoda regresiva de calcul a pretului, adica stabilirea pretului se porneste de la pretul pietii oferit din care se deduc pe rind elementele componente a lui(TVA, acciz, adaos comercial, costul unitar al produsului) ca rezultat obtinem nivelul profitului;

e.   Prezentarea ofertei de pret – prin oferta de pret agentul economic furnizeaza unui potential cumparator nivelul exact al pretului si conditiile in care el este dispus sa livreze marfa. O oferta de pret tre sa includa:

§  Descrierea clara si concisa a bunului tranzactionat;

§  Detalii privind preturile, rabaturile si conditiile de plata;

§  Indicatii privind data livararii;

§  Perioada de valabilitate a ofertei;

§  Cantitatile minime si maxime ce pot fi comandate.

Decizia de pret la nivel micro si macro economic, necesitatea si metodele de reglementare a preturilor si tarifelor din partea statului

Intr-o economie de piata fundamentarea deciziilor cu privire la pret are un rol decesiv in relatiile diversilor operatori ai pietii care vind si cumpara produse materiale si nemateriale pe aceste piete. De fiecare data cind formarea libera a pretului nu este posibila in aceste situatii intervine statul. Statul si agentii economici isi indeplinesc concomitent functiile sale in vedrea reglementarii economice privind preturile. De politica economica a statului privind preturile depinde strategia firmei in acest sens, in acelasi timp companiile dezvoltindu-se pe piata uneori au nevoie de ajutorul statului pentru asi pastra pozitiile obtinute. Interventia statului in stabilirea, dirijarea si urmarirea preturilor este determinata de mai multe situatii si cerinte economice si anume dificitul anumitor resurse de materie prima si energie, oferta dificitara la unele produse importante pentru economie, protectia producerii autohtone de concurenta straina, combaterea unor situatii de monopol si duopol precum si a concurentei neloiale. Cu cit piata reala e ma indepartata de concurenta perfecta, cu atit necesitatea in controlul de stat in privinta pretului devine mai importanta. In general interventia statului in domeniul preturilor a fost prezenta intotdeauna fiind accentuata in situatii de criza economica sau declin economic si in situatii de razboi. Interventia statului in stabilirea pretului nu exclude jocul pietii, deoarece agentii economici tind sa se adapteze la preturile care au fost fixate de stat, modificind volumul produselor cumparate si vindute sau actionind in directia diversificarii si inoirii produselor. Sunt 2 metode de intentie a statului in domeniul pretului:

I. Metoda reglementarii directe devine actuala si absolut necesara in special in perioadele de tranzitie si presupune colectarea sau mecanismelor pietii prin control de stat a parametrilor esentiali de influenta. Reglementarea directa include: blocarea preturilor, plafonarea de preturi, limitarea marjei de profit, normele de stabilire sau determinare a preturilor, stabilirea administrativa a preturilor. Blocajul preturilor este folosit in principal pentru stoparea cresterii preturilor in perioadele inflantioniste in vederea asigurarii unei stabilizari a lor. In RM direct se stabilesc preturile si tarifele la serviciile comunale, energia electrica. In alte cazuri statul recurge la limitarea marjei de profit la produsele de importanta sociala. Tre de mentionat ca nu se poate adminte amestecul exagerat al statului in domeniul de pret precum si neamestecul total in acest domeniu. Daca preturile stabilite nu iau in consideratie legitatile pietii ele nu vor reactiona rapid la aceste schimbari si persista pericolul crearii unui deficit sau saturare pe piata cu marfurile si produsele respective la care preturile au fost reglementate. In cazul in care statul nu se implica deloc in formarea preturilor el nu poate controla situatiile de monopol sau oligopol create pe piata.

II. Metoda de reglementare indirecta – a inceput a fi folosita in tarile west europene la incep sec.XX cind inflatia crea distorsiune colasale sau dezechilibre in economia tarii. Reglementarea indirecta se manifesta nu prin controlul nemijlocit asupra preturilor dar asupra factorilor de influenta in special a factorilor cu caracter macroeconomic. Reglementarea indirecta include:

1. Reglementarea prin cotele la impozite si taxe;

2. Controlul asupra masei monetare;

3. Conditiile de creditare prin nivelul chelt bugetare;

4. Stabilirea normelor de amortizare.

Cea mai mare influenta asupra nivelului pretului o au impozitele si taxele. Aceste 2 metode nu tre sa neglijeze una pe cealalta ci din contra sa se competeze, iar folosirea eficienta a lor depinde de luarea unor masuri in vederea regelmentarii veniturilor consumatorilor.

Legislatia in domeniul preturilor, organele cu atributie in domeniul preturilor

Unul din cele mai importante organe cu competente decizionale privind preturile o are MINFIN care indeplineste masuri privind supravegherea concurentei, stabileste pretul produselor si face propuneri de acte normative fata de organul legislativ.

MinMuncii si Protectiei Sociale care asigura corelarea veniturilor populatiei cu evolutia preturilor bunurilor de consum si elaboreaza acte normative referitoare la protectia sociala a populatiei.

Agentia Nationala de Protectie a Concurentii care se ocupa cu promovarea concurentei si acroda consulatii guvernului in ce priveste actele normative referitoare la pret.

Modul de formare si supraveghere a preturilor in RM este reglementat de o serie de acte normative cum ar fi:

1. Decretul presedintelui RM Nr.256 din 26.12.91 Cu privire la liberalizarea preturilor si tarifelor;

2. Decretul presedintelui RM Nr.153 din 30.09.93 Cu privire la introducerea unor modificari si completari in 1 decret;

3. Hotarirea guvernului Nr.637 din 12.10.93 Cu privire la unele masuri de reglementare a modului de stabilire a adaosului comercial;

4. Hotarirea guvernului Nr.426 din 28.09.95 Cu privire la masurile de coordonare si reglementare de catre stat a preturilor si tarifelor;

5. Legea RM din 29.02.92 Cu privire la limitarea activitatii monopoliste si dezvoltarea concurentei;

6. Legea RM Nr.1103 din 30.06.00 cu privire la protectia concurentei.

Concurenta loiala si practici concurentiale interzise

Existenta unei economii centralizate si tendinta spre crearea #rilor de proportie mare a determinat un grad inalt de monopolizare in fosta URSS. Erau situatii cind in cadrul unei ramuri o # producea peste 50% din marfurile realizate pe piata interna. Astfel nivelul de concentrare a productiei si a fortei de munca era superior criteriilor corespunzatoare in tarile cu economie de piata, apoi in procesul tranzitiei #rile monopoliste au fost divizate in mai multe subdiviziuni independente care ar fi trebuit sa concureze intre ele pentru asi imbunatati performantele economice. In realitate insa aceste noi #ri nefiind pregatite pentru noile conditii ale pietei dind nastere unor #ri incapabile sa tina piept concurentei cu #rile straine, ca rezultat mai tirziu a demarat un proces invers de descentralizare si anume un proces de comasare sau unire formind noi #ri mari sub forma de ex: Holdinguri, concernuri, consortii.

A devenit evident faptul ca daca reformele structurale nu vor fi consolidate cu masuri antimonopol, se va produce o simpla schimbare a monopolului de stat in cel privat.

Unele masuri si acte normative antimonopol au fost inca din sec.XX ca de ex in 1890 in SUA a fost elaborat “Robenson-Portman Act” care continea importante prevederi cu privire la discriminarea prin pret si se permitea utilizarea preturilor discriminatorii numai in 4 cazuri:

1) Cind preturile diferentiate nu afecteaza actualii si potentialii concurenti;

2) Cind diferentele de pret sunt dictate de reducerile costurilor;

3) Cind diferentele de pret sunt rezultatul reducerii de buna voie a # in scopul alaturarii lor la preturile concurentilor;

4) Cind reducerile de pret sunt impuse de inrautatirea conditiilor de desfacere cum ar fi in cazul produselor perisabile.

La activitatile anticoncurentiale putem referi:

a) Activitatea de monopol cu abuzul de pozitie dominanta pe piata, acordurile anticoncurentiale dintre agentii economici;

b) Concurenta neloiala;

c) Activitatea organelor administrative publice ce prin unele masuri pot limita concurenta.

Un loc aparte in promovarea concurentei o are agentia nationala de protectie a concurentei a carei sarcini sunt:

1. Controlul modificarilor ce apar in structura marfurilor pe piete;

2. Controlul asupra atragerii investitiilor straine si a agentilor economici straini pe piata interna;

3. Supravegherea fluxului si circuitului pachetelor mari de HV;

4. Controlul asupra formarii preturilor de piata.

Protectia consumatorilor impotriva practicilor abuzive ale concurentei

Principalele masuri respective de protectie a consumatorilor sunt referitoare la pretul produselor si la conditiile si formele de vinzare. Nivelul si formarea pretului avind o importanta deosebita in realizare procesului de vinzare-cumparare si in asigurarea unei concurente loiale, deoarece determina autonomia comerciantilor in raport cu producatorii precum si concurenta dintre comerciantii din aceeasi retea sau piata. Cele mai frecvente modalitati de a influenta raportul de concurenta prin pret constau in practicile de pret impuse sau recomandate prin diferentierea sau discriminarea pretului, vinzarea la pretul sub nivelul costurilor. Prin practicarea unor preturi impuse se urmareste fixarea limitarea sau controlul pretului intr-un anumit stagiu afectind raportul dintre producatori si comercianti. Cit despre preturile discriminatorii, acestea sunt interzise nefiind justificate de diferenta dintre costuri.

Vinzarile cu pret redus sau chiar in pierdere sunt forme promotionale de vinzare si sunt interzise atunci cind au ca scop eliminarea concurentilor. Sunt admise doar in cazul produselor perisabile, demodate sau chiar deteriorate, pentru lichidare unor stocuri sau pentru vinzarea in anumite perioade. O conditie esentiala pentru asigurarea protectiei consumatorilor impotriva practicilor abuzive ale concurentei o constituie transparenta pietii si informarea acestora despre pret si conditiile de vinzare, deasemenea este necesara existenta unui cadru legislativ si organizational in vederea crearii unui control eficient din partea statului prin organele specializate. O alta modalitate de protectie a consumatorilor ar fi indexarea veniturilor consumatorilor in corespundere cu evolutia indicelui pretului de consum.

Liberalizarea preturilor etapa a reformei economice, crearea sistemului de preturi specifice economiei de piata

Sistemul de preturi existent pina in 1981 a creat distorsiuni mari care s-au datorat mai ales performarii costurilor reale ale productiei ramurilor de baza si deformarea propagata a preturilor in intreaga economie. Aceste distorsiuni si abateri s-au manifestat in principal prin urmatoarele:

1) Indepartarea pretului de nivelul real al costului ceea ce a condus la rezultate nesatisfacatoare concretizate in existenta unor activitati si produse cu pierderi paralel cu realizarea unor rentabilitati exagerate la alte produse si activitati;

2) Indepartarea nivelului preturilor interne fata de cele externe de regula fiind subevaluate in raport cu aceste;

3) Mentinerea neschimbata a preturilor pe perioade mari(lungi) netininduse seama de evolutia costurilor de productie si a preturilor externe;

4) Finantarea indirecta a industriei prelucratoare prin preturile scazute din agricultura si ramurile extractive;

5) In lipsa preturilor bazate pe cerere si oferta nu se putea determina cu precizie ce activitati ale economiei sunt sau nu rentabile ca rezultat nu se putea orienta corect procesul de restructurare si dezvoltare a economiei nationale.

In procesul de tranzitie spre economie de piata orice tara se afla in fata unei optiuni fundamentale in ceea ce priveste pretul si anume o sa accepte practicarea unor preturi relativ joase si stabile, dar care nu asigura echilibrul D si S ori sa accepte introducerea unui sistem nou de preturi care va asigura acest echilibru. Una din importantele modalitati de acoperire a dezechilibrului dintre D si S este liberalizarea preturilor. In RM crearea unui sistem specific economiei de piata a inceput cu decretul presedintelui din 26.12.91 Nr. 256 care a pus inceputul primei etape a liberalizarii pretului, in cadrul acestei etape se reglementau preturile la piine, la unele produse din carne, ulei pentru care preturile erau fixate si statul rambursa din buget diferenta dintre cost si pret. De asemenea erau administrate tarifele la energie electrica termica si serviciile comunale.

Etapa a 2-a s-a declansat din 01.11.92 si a introdus schimbari esentiale in mecanismul formarii preturilor cu amanuntul. In afara de preturl de livrare si adaosul comercial inclus, elementele structurale a pretului cu amanuntul au devenit chelt de transport si dobinzile bancare pentru creditele luate. Totodata are loc liberalizarea preturilor la majoritatea produselor alimentare si a tarifelor in transport.

Etapa 3 a demarat in noiembrie 1993, statul a inceput controlul activitatii agentilor economici monopolisti. Au fost liberalizate preturile la piine si produsele lactate. Statul continue sa administreze preturile la energie electrica, termica, gaze naturale si unele servicii comunale.

Etapa 4, incepinduse din 1995, caracterizata in principal prin liberalizarea preturilor la medicamente.

La momentul actual putem mentiona majoritatea preturilor in RM sunt libere.

Mecanismul formarii preturilor in cadrul categoriilor acestora, incidenta impozitelor indirecte asupra nivelului de pret

Preturile de comercializare sunt preturile la care se vind produsele prin unitatile comerciale specializate sau prin magazinele proprii de desfacere a unitatilor de productie. Preturile de comercializare sunt preturile angro si preturile cu amanuntul.

Preturile angro se aplica la comercializarea produselor in cantitati mari de S.C.specializate pentru desfacerea marfurilor angro. Aceste unitati cumpara cu ridicata de la producatori interni si externi si le vind la un pret de comercializare ce cuprinde un adaos comercial dimensionat astfel incit sa permita acoperirea chelt de circulatie si realizarea unui profit. In mod asemanator se formeaza preturile de vinzare cu amanuntul, ele tre sa asigure comerciantului recuperarea pretului cu ridicata negociat si platit furnizorului plus adaosul comercial al detailistului. Stabilirea nivelului pretului si a adaosului comercial se realizeaza in general in regim liberalizat prin negocieri intre agentii economici. Stabilirea impozitelor indirecte care se includ in pretul final este reglementata de stat.